stresul
Este considerat a fi boala secolului
Stresul, în termeni biologici, se referă la reacția organismului la perturbarea echilibrului din cauza unor stimuli speciali. Un factor de stres poate varia în intensitate și oamenii au niveluri diferite de a face față stresului. Fie reacționează bine, fie nu reușesc să răspundă în mod corespunzător fizic sau emoțional la un eveniment care a avut loc în viața lor.
Stresul intervine în trei etape
Prima este o stare inițială de alarmă (răspuns de luptă), care produce o creștere a epinefrinei. De fapt, stresul afectează modul în care hipotalamusul semnalează glanda pituitară și sistemul nervos autonom pentru a secreta hormonii de stres epinefrina și cortizolul. Hipotalamusul stimulează cortexul glandelor suprarenale pentru a produce cortizol și medulosuprarenale pentru a produce epinefrină. Organismele vii, ocazional, pot rezista la stres extrem ocazional și pot supraviețui.
A doua etapă este un mecanism de rezistență pe termen scurt pe care organismul îl stabilește pentru a face față stresului.
Etapa finală este o stare de epuizare. Etapa de epuizare apare atunci când organismul și-a folosit toate resursele disponibile. Dacă situația nu este rezolvată, stresul poate produce leziuni pe termen lung ale corpului, inclusiv probleme cardiace, hipertensiune arterială, probleme ale sistemului imunitar (susceptibilitate la infecții și alergii), probleme ale pielii (acnee, erupții cutanate, psoriazis și eczeme), dureri (gât, umăr și spate), diabet și infertilitate (Gonzalez).
Stresul crește cerințele fiziologice: energie, oxigen, circulație, de unde reies mai mulți co-factori metabolici.
Obiceiurile de alimentație nesănătoasă pot duce la un nivel crescut de stres.
Depresia
Tulburări neuropsihiatrice
Răspunsul inflamator poate afecta
Căile metabolice și moleculare
Sistemele de neurotransmițători
Neurocircuitele care reglează comportamentele
Odată ajuns în creier, răspunsul inflamator poate afecta căile metabolice și moleculare ce influențează sistemele de neurotransmițători care pot afecta în cele din urmă neurocircuitele. Acestea reglează comportamentul, în special comportamentele relevante pentru: scăderea motivației (anhedonia), evitarea și alarma (anxietatea), care caracterizează mai multe tulburări neuropsihiatrice, inclusiv depresia.
Afectarea neurocircuitelor care reglează comportamentele poate avea ca efecte:
1. scăderea motivației (anhedonia)
2. evitarea și alarma (anxietatea)
3. depresie
